Directiva PIF. Implementarea legislativă în România

Directiva PIF (Protejarea Intereselor Financiare ale Uniunii Europene) a fost implementată în România ca parte a angajamentelor asumate de statul român în procesul de integrare europeană și are ca scop consolidarea luptei împotriva fraudelor care afectează bugetul Uniunii. Prin transpunerea acestei directive în legislația națională, România a adoptat măsuri legislative și instituționale care vizează prevenirea, investigarea și sancționarea infracțiunilor ce implică fonduri europene, inclusiv prin introducerea unor noi infracțiuni, precum frauda cu fonduri europene, corupția sau spălarea banilor.

Implementarea Directivei PIF a condus, totodată, la o colaborare mai strânsă cu Parchetul European (EPPO), întărind astfel capacitatea autorităților române de a combate eficient fraudele transfrontaliere.

Directiva PIF și fraudele transfrontaliere de TVA

Fraudele transfrontaliere de TVA sunt scheme complexe care implică mai multe state membre ale Uniunii Europene și care au ca scop evitarea plății taxei pe valoarea adăugată.

Fraudele transfrontaliere de TVA au un impact semnificativ asupra bugetelor naționale și al Uniunii Europene, generând pierderi de miliarde de euro anual. Aceste scheme frauduloase reduc veniturile fiscale disponibile pentru investiții publice și afectează echilibrul economic al statelor membre.

Principalele efecte negative includ:

• diminuarea resurselor bugetare – fraudele de TVA reduc fondurile disponibile pentru infrastructură, sănătate și educație, afectând dezvoltarea economică și socială.
• distorsionarea pieței – companiile care respectă legislația fiscală sunt dezavantajate în fața celor care operează fraudulos, ceea ce afectează concurența loială.
• creșterea presiunii fiscale – guvernele sunt nevoite să compenseze pierderile prin creșterea altor taxe sau prin reducerea cheltuielilor publice.
• impact asupra bugetului UE – fraudele transfrontaliere afectează resursele proprii ale Uniunii Europene, punând presiune pe mecanismele de finanțare ale proiectelor europene.

Există mai multe tipuri de fraude transfrontaliere de TVA, printre care:

• frauda de tip carusel – implică tranzacții fictive între mai multe companii din diferite țări pentru a obține rambursări ilegale de TVA. Aceasta este una dintre cele mai răspândite forme de fraudă și poate implica rețele infracționale bine organizate;
• frauda cu entități-fantomă – firme care sunt înregistrate doar pentru a emite facturi false și dispar înainte ca autoritățile fiscale să le poată verifica;
• frauda comisă de grupuri infracționale organizate – rețele complexe care exploatează lacunele legislative și diferențele dintre sistemele fiscale ale statelor membre.

Combaterea fraudei transfrontaliere de TVA este o prioritate pentru autoritățile fiscale din întreaga Uniune Europeană, având în vedere prejudiciile considerabile pe care aceste practici le provoacă economiilor statelor membre. Pentru a aborda această problemă, au fost implementate mai multe măsuri legislative și operaționale, printre care li Directiva PIF, menite să reducă riscurile și să îmbunătățească colectarea taxelor.

Directiva PIF în România – implementare

Legea nr. 125/2023 din România a fost adoptată pentru a combate fraudele transfrontaliere de TVA și pentru a transpune Directiva PIF (UE 2017/1371), care vizează protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin mijloace de drept penal. Această lege completează cadrul legislativ existent, în special Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Principalele prevederi ale Legii nr. 125/2023:

• pedepse mai dure – fraudele transfrontaliere de TVA care cauzează un prejudiciu de cel puțin 10 milioane de euro sunt sancționate cu închisoare între 7 și 15 ani, plus interzicerea exercitării unor drepturi;
• definirea infracțiunilor – sunt incriminate utilizarea sau prezentarea de declarații/documente false, nedivulgarea informațiilor privind TVA și prezentarea de declarații corecte pentru a masca neplata sau obținerea ilegală de rambursări de TVA;
• tentativa este sancționată – legea prevede că tentativa la aceste infracțiuni este, de asemenea, pedepsită;
• cooperare internațională – România participă activ la rețeaua Eurofisc, care facilitează schimbul de informații între autoritățile fiscale ale statelor membre pentru identificarea și combaterea fraudelor.

Directiva PIF a fost adoptată de Uniunea Europeană pentru a armoniza legislația penală privind protecția intereselor financiare ale UE. România a transpus această directivă prin modificarea legislației naționale, însă procesul nu a fost lipsit de provocări.

Directiva PIF și modificările fiscale

Nu toate modificările fiscale din ultima perioada sunt direct legate de Directiva PIF, dar unele dintre ele pot influența aplicarea acesteia. Directiva PIF se concentrează pe combaterea fraudei transfrontaliere de TVA și protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin sancțiuni penale. În schimb, modificările fiscale recente vizează aspecte mai largi ale sistemului fiscal, cum ar fi eliminarea facilităților fiscale, creșterea impozitelor și digitalizarea raportării fiscale.

Cu toate acestea, există puncte de intersecție între aceste schimbări și aplicarea Directivei PIF. De exemplu:

1. Un prim punct de intersecție este digitalizarea fiscală, care joacă un rol crucial în detectarea și prevenirea fraudelor de TVA. Prin implementarea sistemelor e-Factura, e-TVA și e-Transport, autoritățile fiscale din România au încercat să reducă riscul tranzacțiilor fictive sau al fraudelor de tip carusel. Aceste sisteme obligă companiile să transmită electronic facturile și informațiile fiscale, ceea ce permite autorităților să identifice rapid anomalii și comportamente suspecte.

De exemplu, în cazul unei rețele infracționale care creează firme-fantomă pentru a solicita rambursări ilegale de TVA, sistemul e-Factura poate detecta lipsa activității economice reale sau facturile suspecte emise între entități fictive.

2. Creșterea controalelor fiscale. În 2025, autoritățile române au devenit mai agresive în investigarea tranzacțiilor comerciale și în verificarea conformității fiscale a firmelor, ceea ce poate contribui la combaterea fraudei de TVA. Directiva PIF impune sancțiuni penale pentru fraudele majore, dar detectarea acestora depinde de capacitatea autorităților de a identifica rapid schemele frauduloase. Creșterea numărului de inspecții fiscale și utilizarea tehnologiilor de analiză a datelor pot ajuta la descoperirea tranzacțiilor fictive, dar au dus și la litigii între companii și autorități.

De exemplu, unele firme din e-commerce au fost penalizate pentru discrepanțe în rapoartele fiscale, deși în unele cazuri acestea erau cauzate de modificări legislative recente, nu de intenția frauduloasă.

3. Nu în ultimul rând, litigiile fiscale au devenit mai frecvente, iar acest lucru poate influența interpretarea și aplicarea Directivei PIF. Instanțele din România trebuie să decidă în ce măsură anumite tranzacții sau practici comerciale constituie fraude fiscale sau erori administrative. Unele companii au contestat sancțiunile impuse în baza noii legislații, iar dacă instanțele decid că aplicarea Directivei PIF a fost excesivă sau disproporționată, acest lucru poate influența viitoarele interpretări ale legislație.

Concluzii

Modificările legate de creșterea impozitelor și eliminarea facilităților fiscale pot avea un impact indirect asupra fraudei fiscale. Atunci când taxele cresc, unii contribuabili caută metode alternative de evitare a obligațiilor fiscale, ceea ce poate duce la o creștere a fraudei de TVA. În trecut, România a fost afectată de scheme frauduloase care exploatau diferențele dintre regimurile fiscale din diverse state membre ale UE pentru a evita plata taxelor. Prin eliminarea facilităților fiscale în domenii precum IT, construcții și agricultură, este posibil ca unele firme să caute metode mai agresive de optimizare fiscală, inclusiv prin mecanisme care pot intra sub incidența Directivei PIF.

În concluzie, deși Directiva PIF nu este direct responsabilă pentru schimbările fiscale recente din România, multe dintre acestea influențează aplicarea și eficiența măsurilor de combatere a fraudei transfrontaliere de TVA.