|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
În peisajul fiscal românesc, unde relația dintre contribuabil și administrația fiscală a fost mult timp dominată de hârtii, deplasări la ghișeu și proceduri greoaie, introducerea raportării SAF-T (Standard Audit File for Tax) a adus o schimbare de paradigmă.
Este, de fapt, primul pas major spre ceea ce ar putea deveni un sistem aproape în timp real de monitorizare a activității economice, în care ANAF nu mai așteaptă un control clasic pentru a descoperi nereguli, ci le poate identifica dinamic, pe baza datelor transmise digital.
Conceptul SAF-T nu s-a născut în România, ci a fost elaborat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) pentru a crea un standard comun de schimb electronic de date contabile între contribuabili și autorități. Ideea de bază este simplă: dacă toate informațiile contabile esențiale sunt structurate într-un format standardizat, acestea pot fi analizate automat, fără nevoia de interpretare manuală, economisind timp și resurse atât pentru companii, cât și pentru fisc.
În România, implementarea a venit pe fondul unei presiuni duble: pe de o parte, nevoia de a reduce deficitul de colectare a TVA – printre cele mai mari din UE – și, pe de altă parte, angajamentele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) privind digitalizarea administrației fiscale. Astfel, SAF-T a fost introdus treptat, începând cu marii contribuabili, apoi extins către contribuabilii mijlocii și, în viitor, către toți agenții economici relevanți.
Dincolo de efortul tehnic al companiilor de a pregăti și transmite acest fișier complex, apare întrebarea esențială: ce face, concret, ANAF cu aceste date?
Procesul de transmitere este, în aparență, simplu: compania își configurează sistemul ERP pentru a genera un fișier XML conform specificațiilor tehnice publicate de ANAF și îl transmite lunar sau trimestrial, prin Spațiul Privat Virtual. Însă dincolo de această aparență, în spate există un mecanism complex.
Odată recepționat, fișierul trece printr-o validare tehnică automată, menită să verifice structura, existența tuturor câmpurilor obligatorii și integritatea datelor. Dacă lipsesc informații critice sau formatul este incorect, sistemul respinge fișierul și solicită retransmiterea corectă.
Dar validarea tehnică este doar preludiul. Urmează procesul de standardizare a informațiilor, în care denumirile conturilor contabile, codurile partenerilor și descrierile tranzacțiilor sunt mapate pe structuri uniforme. Aceasta este cheia care permite ANAF să compare rapid datele a mii de contribuabili, indiferent de modul intern în care își organizează contabilitatea.
După standardizare, intră în scenă mecanismele de analiză fiscală. Într-o primă fază, sistemul verifică consistența internă a datelor. Spre exemplu, totalul înregistrărilor din jurnalul de vânzări trebuie să corespundă cu rulajele conturilor contabile aferente veniturilor, iar TVA colectată trebuie să fie în linie cu ceea ce este raportat în declarația 300. Orice discrepanță ridică un semnal de alarmă și este notată în profilul de risc al companiei.
În paralel, datele din SAF-T sunt corelate cu alte surse: declarații fiscale (D394, D390, D112), informații din sistemul VIES pentru tranzacții intracomunitare, date primite prin schimb automat din alte state membre ale Uniunii Europene, precum și rapoarte provenite din alte instituții publice. Aici intervine puterea reală a sistemului: corelarea masivă de date face posibilă identificarea unor discrepanțe care, în trecut, ar fi necesitat luni de muncă manuală.
Mai mult, ANAF aplică modele de analiză de risc fiscal. Acestea nu se rezumă la simple diferențe de sume, ci includ indicatori statistici și economici: variații neobișnuite de marjă comercială, creșteri sau scăderi bruște de rulaj, tranzacții repetate cu entități cu risc fiscal ridicat, solduri negative în conturi unde nu ar trebui să existe asemenea valori. Rezultatul este un scor de risc atribuit fiecărui contribuabil, scor care poate fi recalculat periodic pe baza noilor raportări.
ANAF folosește informațiile din fișierul SAF-T (Standard Audit File for Tax) ca un instrument de analiză și control fiscal, pentru a identifica riscuri și a selecta contribuabili pentru inspecții sau verificări punctuale.
Pe scurt, datele transmise prin SAF-T sunt prelucrate automat și comparate cu alte surse pentru a detecta neconcordanțe.
Iată pașii principali și modul în care le folosesc:
Scorul de risc nu este o simplă etichetă statistică. În funcție de nivelul acestuia, compania poate intra pe una dintre traiectoriile definite de strategia de control a ANAF. Un risc scăzut poate însemna doar monitorizare periodică și analiză la distanță, fără interacțiuni directe. Un risc mediu poate atrage solicitări de clarificări sau verificări documentare punctuale, în care contribuabilul trebuie să explice anumite diferențe. În schimb, un risc ridicat crește semnificativ probabilitatea unui control inopinat sau a unei inspecții fiscale complete.
Un aspect important este că, odată începută inspecția, inspectorii nu mai depind exclusiv de documentele fizice solicitate de la contribuabil. Datele din SAF-T pot fi încărcate direct în softuri specializate de audit, care le permit să filtreze tranzacțiile după perioadă, partener, cod de produs sau orice alt criteriu relevant. Astfel, analiza poate merge direct la punctele sensibile, economisind timp și resurse.
Pentru companii, această transformare nu este doar tehnologică, ci și culturală. SAF-T aduce o transparență fără precedent în fața ANAF. Orice neconcordanță, oricât de mică, poate fi detectată aproape în timp real. În consecință, importanța unei contabilități corecte, a unei arhive electronice bine organizate și a unor proceduri interne clare crește exponențial.
De asemenea, companiile sunt forțate să acorde atenție calității datelor introduse în sisteme. Erorile aparent minore, cum ar fi coduri greșite de partener sau înregistrări incomplete, pot genera alerte automate și pot afecta scorul de risc fiscal.
În plus, pe termen lung, acest sistem poate avea un efect de filtrare naturală a partenerilor de afaceri. În momentul în care o companie știe că tranzacțiile cu firme cu risc fiscal ridicat îi pot influența propriul profil de risc, va deveni mai atentă în selectarea colaboratorilor.
SAF-T nu este un simplu fișier XML trimis lunar către fisc. Este un element central într-un mecanism mai amplu de transformare a administrației fiscale românești, în care accentul se mută de la controale reactive, declanșate adesea pe baza unor sesizări, la un model proactiv de supraveghere fiscală. Dacă acest sistem va fi utilizat consecvent și eficient, România ar putea face un pas important spre reducerea evaziunii fiscale și creșterea gradului de conformare voluntară.
Într-o lume în care datele sunt noul combustibil al economiei, ANAF își construiește propria centrală de analiză, iar SAF-T este conducta prin care curge fluxul continuu de informații. Pentru contribuabili, adaptarea la acest nou context nu este opțională; este o condiție pentru a naviga cu succes în peisajul fiscal digital al următorilor ani.
